Cum să definim investițiile verzi, prioritare la finanțare UE

În contextul ambițiilor Uniunii Europene de combatere a schimbărilor climatice, formulate în Green Deal, mare parte a finanțărilor publice se vor acorda pentru acele investiții și activități economice care vor respecta cerințele tehnice de durabilitate din punct de vedere al protejării mediului.

Iar banii europeni, nerambursabili sau rambursabili, vor fi, în covârșitoare proporție, un mecanism de încurajare a investițiilor verzi. Unele exemple ”bat la ușă”.

Începând cu apelul de proiecte prin POC 411 (relansare măsura 3 Granturi investiții pentru afaceri afectate de pandemia Covid-19), cu un buget de circa 360 milioane Euro, în cadrul căruia granturile vor fi acordate, se pare, și în funcție de măsura în care investițiile contribuie la obiectivele de mediu ale UE, continuând cu viitoarele finanțări, preponderent instrumente financiare și credite, prin PNRR dar și cu oportunitățile de finanțare dedicate IMM-urilor prin viitoarele Programe Operaționale Regionale 2021-2027, investițiile verzi – tehnologii, construcții, procese și produse – reprezintă standardul după care vor fi construite afacerile.

Baza legală pentru definirea investițiilor verzi, durabile, este Regulamentul european 852 din 2020 care se aplică în fiecare stat membru UE. Acesta ne spune că o „investiție durabilă din punctul de vedere al mediului” înseamnă o investiție care:

• contribuie în mod substanțial la unul sau mai multe dintre cele șase obiective de mediu
• nu prejudiciază în mod semnificativ niciunul dintre obiectivele de mediu
• este efectuată în conformitate cu garanțiile minime prevăzute în regulament
• respectă criteriile tehnice de examinare – taxonomia UE (în curs de elaborare și adoptare).

Cele șase obiective de mediu la care o investiție verde, durabilă trebuie să contribuie sunt:

• atenuarea schimbărilor climatice;
• adaptarea la schimbările climatice;
• utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și a celor marine;
• tranziția către o economie circulară;
• prevenirea și controlul poluării;
• protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

În Regulament, fiecare obiectiv este explicitat separat. Luăm ca exemplu economia circulară.

”O activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanțial la tranziția către o economie circulară, inclusiv la prevenirea generării de deșeuri, la reutilizarea și la reciclarea acestora, în cazul în care activitatea respectivă:

• utilizează mai eficient resursele naturale, inclusiv materialele biologice și alte materii prime obținute în mod durabil, în procesul de producție, inclusiv prin:
  • reducerea utilizării de materii prime primare sau creșterea utilizării produselor secundare și a materiilor prime secundare; sau
  • măsuri privind utilizarea eficientă a resurselor și eficiența energetică;
• crește durabilitatea și potențialul produselor de a fi reparate, modernizate sau reutilizate, în special în activitățile de proiectare și de fabricare;
• crește potențialul de reciclare al produselor, inclusiv potențialul de reciclare al materialelor individuale conținute în respectivele produse, printre altele prin înlocuirea sau reducerea utilizării de produse și materiale care nu sunt reciclabile, în special în activitățile de proiectare și de fabricare;
• reduce substanțial conținutul de substanțe periculoase și înlocuiește substanțele care prezintă motive de îngrijorare deosebită din materiale și produse pe durata întregului lor ciclu de viață, în conformitate cu obiectivele prevăzute în dreptul Uniunii, inclusiv prin înlocuirea acestor substanțe cu alternative mai sigure și prin asigurarea trasabilității;
• prelungește utilizarea produselor, inclusiv prin reutilizare, proiectare pentru longevitate, schimbarea destinației, dezasamblare, refabricare, modernizare și reparare și partajarea produselor;
• sporește utilizarea materiilor prime secundare și a calității acestora, inclusiv printr-o reciclare de înaltă calitate a deșeurilor;
• previne sau reduce generarea de deșeuri, inclusiv generarea de deșeuri din extracția mineralelor și de deșeuri din construcția și demolarea clădirilor;
• sporește pregătirea pentru reutilizarea și pentru reciclarea deșeurilor;
• crește dezvoltarea infrastructurii de gestionare a deșeurilor necesare pentru prevenire, pentru pregătirea pentru reutilizare și pentru reciclare, garantând totodată că materialele recuperate sunt reciclate ca materii prime secundare de înaltă calitate în producție, evitând astfel scăderea calității (downcycling);
• reduce la minimum incinerarea deșeurilor și evită eliminarea deșeurilor, inclusiv depozitarea, în conformitate cu principiile ierarhiei deșeurilor;
• evită și reduce generarea de deșeuri;
• facilitează oricare dintre activitățile enumerate mai sus.”

Pe lângă Regulamentul european 852 din 2020, în prezent, sunt în curs de adoptare o serie de alte regulamente și directive cu privire la finanțarea durabilă și taxonomia UE.

Taxonomia UE în domeniul climei definește un vocabular comun pe care investitorii îl vor putea folosi atunci când investesc în proiecte și activități economice care au un impact pozitiv semnificativ asupra climei și a mediului. În egală măsură, va introduce și obligații de publicare de informații pentru întreprinderi și participanții la piețele financiare.

Pentru autorități, antreprenori, consultanți, un instrument IT util, disponibil online, este Compasul Taxonomiei UE. Acest instrument permite investitorilor să vizualizeze, căutând domeniul lor de activitate, criteriile și elementele care arată dacă se încadrează sau (încă) nu în taxonomia UE, adică dacă contribuie la obiectivele de mediu și la cerințele stipulate prin Regulamentul 852.