Finanțarea pentru rețelele de apă și canalizare – încotro?

În ultimele săptămâni am fost la Sebeș – în Alba, la Sibiu, la Mureș, la Cluj unde am intrat în dialog cu primari, antreprenori, consilieri locali și județeni pe tema prezentului și viitorului fondurilor europene. La firul ierbii se vede cel mai bine cât din declarațiile și munca unei guvernări răspunde nevoilor și specificului fiecărui domeniu și fiecărei zone.

Am luat parte la campania de informare ”Fonduri Europene pentru Viitor” inițiată de europarlamentarul PSD Victor Negrescu și de PES Activists.

Împreună cu vorbitorii acestei campanii am vrut să comunicăm pragmatic liniile de finanțare nerambursabilă pe care le pot accesa primăriile, companiile, alte entități – sume, condiții și reguli, perioade și termene limită.

Am discutat în primul rând despre oportunitățile concrete cunoscute pentru anul 2021. Iar cele mai multe subiecte au venit dinspre reprezentanții comunităților locale.

Cu aleșii locali am discutat, deci, despre programele de finanțare anunțate (și amânate și iar anunțate) de Administrația Fondului de Mediu – reabilitarea energetică a diferitelor clădiri publice și realizarea unui iluminat stradal eficient.

Am punctat și finanțările disponibile prin Granturile SEE & Norvegiene pentru România – în special cele pe zona de energie verde.

Pentru 139 de comunități din România cu un grad ridicat de sărăcie există posibilitatea accesării de fonduri europene pentru construirea/amenajarea/dotarea de centre comunitare integrate, cu dotări inclusiv pentru servicii medicale (granturile pot fi de maximul 100.000 euro), prin POR 2014-2020 – axa 8.

Apoi, am punctat ceea ce se cunoaște – informația publică e, totuși, neactualizată din octombrie 2020 – despre finanțările care ar putea fi disponibile în cadrul viitoarelor Programe Operaționale 2021-2027 (despre care se estimează că vor fi aprobate în primăvara anului 2022 – deci va mai dura un timp până la posibilitatea accesării efective a acestora).

Un subiect specific a fost, desigur, Planul Național pentru Redresare și Reziliență – PNRR. Toată lumea a dorit să știe pentru ce proiecte pot solicita fonduri, când se pot obține banii dar mai ales cu ce documente să se pregătească pentru a avea șanse maxime să obțină banii. Tot mai des, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene) ne dă de înțeles că vor finanța proiectele deja începute, fără a spune la ce tip de domenii sau proiecte se va aplica acest mecanism. Sistemul acesta a mai fost folosit oarecum, e vorba de proiectele retrospective, adică investiții începute deja din alte surse (de cele mai multe ori, proprii) care sunt verificate prin filtrul condițiilor unui program și care, apoi, intră la decontare/rambursare din fondurile europene respective (proiectele și sumele fiind, astfel,  cuantificate la țintele și absorbția programului european). Mulți dintre guvernanții de azi au înfierat acest sistem al ”retrospectivelor” în trecut, când România încerca să deconteze proiecte finanțate din PNDL din alocările europene, pentru a Azi, strânși cu ușa termenelor și a lipsei de proiecte viabile, dau semne că apelează și ei la ea.

Desigur, Uniunea Europeană are ambiția de a deveni lider în transformarea verde și digitală a economiei și ne cere nouă, statelor membre, de la Guvern până la primarul de comună sau fermier, să investim fondurile cu predilecție în această direcție.

Dar, deși am discutat despre perspectiva utilizării fondurilor generoase pentru eficientizarea energetică a clădirilor publice și rezidențiale, pentru achiziționarea de mijloace de transport în comun ecologice, amenajarea de stații de încărcare a vehiculelor electrice, realizarea de servicii publice digitale, amenajarea piste pentru biciclete și aplicații smart city sau smart village, marea problemă a comunităților rămâne aceeași: fondurile insuficiente pentru rețelele de apă și canalizare.

Una dintre concluziile constante a întâlnirilor din campania ”Fonduri Europene pentru Viitor” este nemulțumirea și confuzia legată de fondurile pe care le vor avea la dispoziție pentru racordarea la apă și canalizare atât în localitățile foarte mici (care au sub 2000 locuitori echivalenți) dar și în localități mai mari.

Despre ce surse de finanțare nerambursabilă vorbim pentru apă și canalizare?

Până de curând, edilii puteau opta pentru una din sursele de finanțare de mai jos, în funcție de tipul localității. Este adevărat că bugetele alocate acestor instrumente au fost, întodeauna, insuficiente pentru cererile depuse:

• Fonduri europene nerambursabile prin PNDR 2014-2020 pentru sate și comune – Submăsura 7.2.- Investiţii în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică
• Fonduri guvernamentale nerambursabile prin PNDL – Programul Național pentru Dezvoltare Locală – atât pentru comune cât și pentru orașe sau chiar municipii
• Fonduri europene nerambursabile prin POIM 2014-2020 (Programul Operațional Infrastructură Mare) atrase prin ADI-urile dedicate și implementate de operatorii regionali de apă, conform master-planurilor județene. Aceste proiecte complexe au vizat aglomerările urbane mari, în general și acoperă părți mari din județe. Ele au pornit greu din POS MEDIU 2007-2013 și avansează greu, depinzând de colaborarea și coordonarea a prea multe entități și prea mulți factori. Proiectele derulate de operatorii de apă, cu bugete de sute de milioane de euro, sunt investiții complexe, lente, cu nenumărate avizări și autorizări incluse, cu probleme legate de costuri dar și de licitații, cu o asistență tehnică oferită de BEI prin Jaspers care a părut că, la unele proiecte, a întârziat și mai mult proiectele.

Ce se întâmplă cu aceste surse de finanțare în anii care vin?

• viitorul PNDR (care se va numi PNS – Planul Național Strategic și, probabil, se va derula începând cu 2023) pare că nu va mai finanța lucrări în infrastructura rurală. Este vorba de reglementări europene votate la Bruxelles care au diminuat bugetul aferent pilonului de Dezvoltare Rurală din Politica Agricolă Comună a UE.
• PNDL, programul național care a susținut ani la rând infrastructura locală acolo unde nu s-au putut obține fonduri europene, este, practic, sistat – nu are nicio perspectivă de a fi relansat. De peste 2 ani nu s-au mai putut depune proiecte (iar la ora actuală este oprită chiar și decontarea de către Ministerul Dezvoltării a lucrărilor începute, în derulare).
• Programul Operațional Dezvoltare Durabilă 2021-2027 (program aflat încă în scriere/negociere cu C.E.) probabil că se va adresa, în continuare, tot strict Operatorilor Regionali de apă canal și va continua proiectele începute pe POIM/ va susține proiecte regionale/județene noi. Sper ca proiectele mamut, cu bugete de sute de milioane de euro, să fie regândite, pentru funcționalitate și rapiditate, în proiecte mai mici, mai ușor de manageriat și gestionat, inclusiv din perspectiva licitațiilor pentru proiectare și lucrări, așa cum discutam în 2019 cu ARA și serviciile tehnice ale C.E.
• Din 2022 ne pregătim să luăm banii din PNRR, programul național pentru redresare și reziliență, care este încă în negociere cu Comisia Europeană. Va cuprinde PNRR, până la urmă, și promisele fonduri pentru apă și canalizare? În varianta propusă de România apare, la componenta 1. – Managementul sistemului de apă și canalizare. Totuși, până la aprobarea PNRR de către Comisia Europeană și de către Consiliu, nu putem ști dacă și cu ce buget va conta acest program de finanțare pe zona de infrastructură de apă canal. Reținem țintele propuse în PNRR pe aceste tipuri de investiții:
  • 1630 km construiți de rețele de apă și 2000 km construiți de rețele de canalizare în localități cu peste 2000 locuitori și
  • 10.000 de sisteme individuale sau alte sisteme adecvate și 470 de km de rețele de canalizare în cele cu mai puțin de 2000 de locuitori
  • Guvernul promite să conecteze 88.000 de gospodării la rețele de apă și canalizare prin programul național Prima conectare la apă și canalizare

Trebuie să admitem  (iar studiile instituțiilor financiare internaționale o confirmă) că România nu a alocat niciodată toate resursele financiare necesare pentru a rezolva complet infrastructura de apă-canalizare.

În 2018 un studiu BEI arăta că România avea nevoie de o investiție de peste 21 miliarde euro pentru a rezolva problema apei și a canalizării în localitățile mai mari de 2.000 l.e. Deci în calcul nici măcar nu intrau satele și comunitățile rurale mici pe care le vedem invocate tot timpul în mass media.

Apa și canalizarea nu au reprezentat niciodată prioritatea zero la finanțare. În fapt, în România nimic nu a fost, niciodată, bugetat ca prioritate zero. În bugete se văd prioritățile, nu în declarații. Și nu vorbim doar despre bugetul unui an ci despre consecvența bugetării investițiilor, an după an.

În România, s-a încercat mereu împărțirea resurselor financiare către toate domeniile. Câte puțin peste tot – sănătate, apărare, drumuri, educație, apă, canal, agricultură, în loc să prioritizăm curajos. Consecința? Nicio nevoie majoră nu a fost complet acoperită. Da, unele guverne au fost mai curajoase decât altele dar a intervenit schimbarea frecventă de lideri, premieri, miniștri, partide. Un an sau doi sau trei nu ajung nici pe departe pentru a bugeta rezolvarea acestor nevoi majore.

Există o opinie destul de răspândită că alocările din fonduri europene pentru apă și canalizare au fost și sunt acoperitoare și că primarii nu își fac treaba. Nu pot să comentez performanța niciunui edil și nici inerția și blocajele proiectelor mari finanțate din POIM dar cred că întotdeauna fondurile nerambursabile oferite sectorului alimentare cu apă – canalizare au fost net inferioare nevoii reale de finanțare.

Așa încât, pe toate liniile de finanțare deschise, întotdeauna au fost depuse proiecte care depășeau cu mult bugetele disponibile. Și, după fiecare apel, fie că a fost vorba de PNDR sau de PNDL au rămas și liste lungi de proiecte eligibile dar nefinanțate, iar, în spate, documentații tehnico-economice neutilizate la acel moment și comunități fără serviciile de utilități de bază.